Oligarhia magistraților 

În România, justiția a devenit o putere suverană, nu mai reprezintă o putere separata. Iar acolo unde suveranitatea scapă de orice control, se naște oligarhia. Magistrații și-au dedicat cariera în ultimii ani privilegiilor financiare care le-au fost acordate sau pe care și le-au acordat singuri prin hotărâri judecătorești, ajungând in situația de a se pensiona cu o vechime de doar 25 de ani și cu pensii mai mari decât salariile. Atunci când guvernul a intervenit legislativ pentru a corecta această autoguvernare lipsită de orice răspundere, magistrații au intrat în grevă.

Este o nouă acțiune arbitrară și ilegală care a dat peste cap activitatea instanțelor din țară. Un mare număr de procese au fost amânate, termenele de judecată reprogramate. Așa s-au născut noi servicii din partea unor case de avocatură, care consiliază acum cetățenii și firmele care depind de soluții rapide,  cum ar fi ordonanță președințială, ordin de protecție, contestație la executare, suspendare provizorie sau asigurare dovezi.

Înalta Curte a contestat la Curtea Constituțională proiectul de lege care taie din privilegiile magistraților. CCR a amânat pentru a doua oară judecarea cauzei, pentru data de 20 octombrie. Există un risc major ca proiectul de lege să fie declarat parțial neconstituțional, deoarece și în rândul judecatăorilor CCR există o majoritate anti-reformistă cand vine vorba de oligarhia magistraților. Trei dintre cei nouă judecători CCR sunt foști judecători sau procurori. Iar atunci când vorbim de sistem de privilegii auto-generate și intangibile, deci nu ne referim la întreaga profesie, este fix trăsătura unei oligarhii instituționale.

Justiția s-a eliberat de ani buni de așa zisa dictatură a politicienilor, nimeni nu se mai plânge azi de intervenția ”statului paralel”. Președintele Înaltei Curți nu mai este numit de șeful statului, Klaus Iohannis a cedat fără luptă această prerogativă în timp ce PSD-ul lui Dragnea măcelărea legile justiției. Așa a ajuns justiția să se autoadministreze și să numească Consiliul Superior al Magistraturii, deci corpul profesional, președintele Înaltei Curți.

A rezultat o catastrofă. Lia Savonea, unul dintre cei mai anti-reformiști judecători, a colonizat treptat Înalta Curtea cu magistrați obedienți pe vremea când conducea CSM, după care a tras sforile pentru a ajunge fără competitor chiar ea la șefia Înaltei Curți. Noul președinte Nicușor Dan a asistat pasiv la contra-reforma de la Înalta Curte, la fel cum fostul președinte Klaus Iohannis a cedat din atribuții fără să miște un deget.

Pe acest fond de nepăsare generală, oligarhia magistraților a început să închidă pe bandă rulantă mari dosare de corupție. G4Media.ro a arătat recent cum eliberarea din penitenciar a medicului Lucian Duță, fost președinte al CNAS, face parte dintr-un trend recent în justiție de anulare a condamnărilor și confiscărilor financiare ale unor persoane publice, cu prejudicii totale de aproape 1 miliard de euro. Cazurile implicate includ persoane precum Puiu Popoviciu, Ovidiu Tender, Maricel Păcuraru, și posibila reabilitare a lui Dan Voiculescu.

Ultimul raport al Departamentului de Stat critică modificările legislative care au slăbit lupta anticorupție, închiderea a aproape 10.000 de dosare penale din cauza prescripției și percepția covârșitoare din mediul de afaceri că fenomenul corupției este generalizat. Investitorii americani s-au plâns atât de corupția guvernamentală, cât și de cea din mediul de afaceri din România, menționând cel mai frecvent serviciul vamal, funcționarii municipali și autoritățile financiare locale.

Nici activitatea marilor Parchete nu arată mai bine. Președintele Nicușor Dan le-a criticat public pentru lipsa de performanță în combaterea corupției la nivel înalt. Un alt mare eșec înregistrat de Parchetul General este lipsa de rezultate în combaterea extremismului, a mișcărilor neolegionare și a derapajelor antisemite și xenofobe. Parchetul General a deschis câteva dosare abia după ascensiunea fulminantă a lui  Călin Georgescu și a partidului extremist AUR condus de George Simion.

Magistrații onești – și există numeroși judecători și procurori de bună credință în România – sunt paralizați de spaimă că vor fi executați de Inspecția Judiciară dacă încearcă să lupte contra curentului, așa cum s-a întâmplat cu Cristi Dănileț și alți magistrați curajoși sancționați exemplar cu excluderea din profesie. Frica este azi cuvântul de ordine în rândul magistraților reformiști. Activitatea unor ONG vocale în trecut s-a redus azi la zero.

În ciuda acestei contra-performanțe din justiția penală, cea care are cel mare impact asupra publicului, oligarhia magistraților a revendicat mereu noi privilegii și ține cu dinții de menținerea lor, alimentând din greu sentimentele de revoltă și de frustrare în societate. Auto-administrarea justiției din România s-a dovedit nu doar un eșec, ci un abuz continuu care a dat naștere oligarhiei magistraților.

Această situație nu mai poate continua. Există un risc real de prăbușire totală a încrederii cetățenilor în această putere esențială a statului de drept care este justiția.  Iar atunci când cetățenii nu mai cred în instituțiile democratice, primii beneficiari sunt partidele extremiste și regimurile autoritare.

Legile justiției vor trebui din nou schimbate, iar CCR va trebui să aibă în vedere pe data de 20 octombrie că nu decide doar dacă magistrații vor lua o pensie mai mare sau mai mică, dacă se pensionează la fel ca restul cetățenilor, ci are ocazia să echilibreze puțin raporturile între puterile statului, să introducă ceva mai multă echitate în sistem și să mai taie din avântul oligarhiei magistraților.