Istoricul Armand Goşu, specializat în Rusia: SRI nu are capacitatea să elimine influenţa rusească în România / Nu știm exact ce s-a întâmplat în Moldova, nu ştim dacă în această campanie electorală ruşii nu au sădit teme care creează crize în societate / Putin n-are cum să câștige războiul din Ucraina

SRI nu are acum capacitatea de a îndeplini misiunea pe care a anunţat-o preşedintele României, Nicuşor Dan, de a lupta şi de a elimina influenţa rusească, afirmă într-un interviu acordat News.ro profesorul Armand Goşu, istoric specializat pe spaţiul ex-sovietic. Armand Goşu afirmă că versiunea lansată în spaţiul public, conform căreia serviciile secrete ar fi atenţionat din timp asupra atacului hibrid rusesc, este doar o manipulare copiată din manualele KGB-ului. E puţin probabil, spune istoricul, ca serviciile de informaţii româneşti să fi semnalat responsabililor politici ce se petrece. Acum se încearcă doar ştergerea urmelor că au încercat o lovitură de stat împreună cu ruşii şi că au fost în spatele lui Călin Georgescu, transmite News.ro.

România seamănă cu Rusia din punctul de vedere al organizării statale, deoarece structurile militarizate joacă un rol important în politică, în administraţie. Ceea ce le deosebeşte, spune profesorul Armand Goşu, este că la Moscova elitele militarizate aşteaptă ca Putin să le livreze beneficii. Marea slăbiciune a acestor sisteme este acest risc prin care a trecut şi România în noiembrie 2024, să se producă schimbări de regim prin lovituri militare.

Întregul interviu acordat News.ro de profesorul Armand Goşu poate fi citit mai jos:

„În ţări precum Rusia şi România, unde ai structurile militarizate care joacă un rol foarte important în politică, în administrarea statului, există riscul schimbărilor de regim prin astfel de lovituri militare“

Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Armand Goşu, vă mulţumesc pentru timpul pe care vi l-aţi făcut pentru acest interviu. Acum, la aproape o săptămână după alegeri, putem spune că rezultatul din Moldova reprezintă o înfrângere decisivă pentru Putin în această ţară?

Armand Goşu: E greu de spus. Pe termen lung, nu ştim cum vor evolua lucrurile. În momentul ăsta, da, aşa pare! Pare o înfrângere a Rusiei. Dar acum trebuie, totuşi, subliniat faptul că, măcar în ultimii 25 de ani – memoria noastră activă – Kremlinul a pariat întotdeauna pe cai pierzători. Schemele gândite, tacticile lor s-au dovedit a fi greşite, aşa că n-ar trebui să ne mire faptul că partidele politice pro-ruse – dar şi aici e o problemă, care-s partide politice pro-ruse la Moscova – au pierdut aceste alegeri! Pentru că, în afară de Blocul Patriotic, care a afişat clar o orientare spre Moscova, în rest nu e foarte clar din programele şi din discursul liderilor celorlalte partide că ar fi orientate spre Rusia. Mai degrabă sunt pe o cale de mijloc între Rusia şi Uniunea Europeană în speranţa că sunt beneficii cât mai mari pentru Moldova. Cam asta a fost filosofia elitei politice de la Chişinău în ultimii 35 de ani fie că a fost unionistă, fie că a fost pro-europeană, fie că a fost pro-rusă. Lucrurile sunt mai complicate, trebuie nuanţate. În fine, au trecut alegerile, trebuie să ieşim din zona asta de propagandă electorală care ne împiedică să înţelegem ce se întâmplă la est de Prut.

Matei Udrea: De ce Moldova, o ţară mult mai mică şi mai expusă, a reuşit să respingă un atac hibrid al Rusiei care, cu câteva luni înainte, devastase România?

Armand Goşu: Staţi, staţi, staţi, că nu ştim exact ce s-a întâmplat acolo! Nu ştim dacă în această campanie electorală ruşii nu au sădit teme care creează crize în societatea moldovenească. Trebuie să aveţi puţină răbdare. Peste 2-3 ani poate vedem nişte roade ale acestei campanii care să ne pună pe gânduri şi perspectiva asta, că e o mare victorie a Europei şi o înfrângere a Rusiei, s-ar putea să se schimbe. De ce a fost respins atacul? Elita politică de acolo pare decisă să se orienteze spre Europa. Dar repet, aia e o elită politică care a speculat tot timpul contradicţiile şi poziţia geografică a Moldovei între cele două blocuri. Dar acum sigur că Chişinăul simte că viitorul e al Occidentului, că de la Occident obţine mult mai multe resurse. Pentru că, altfel, dacă vă uitaţi pe tipuri de campanie electorală, pe felul în care nu se atacă unii pe alţii, pe produsele astea de campanie – afişe, texte – vedem că nu e mare diferenţă între ele, între ce numim forţe pro-europene şi forte pro-ruse.

Matei Udrea: Aţi atins un subiect pe care voiam să-l abordăm în întrebarea următoare. Cât mai poate Putin să menţină acest război în care vedem că, de fapt, victoriile majore întârzie? În ciuda tuturor eforturilor, n-a ocupat Ucraina, n-a reuşit să-şi impună oamenii în România şi Moldova, n-a izbutit să destrame Uniunea Europeană, n-a reuşit nici să-l rupă pe Trump decisiv de Europa, nici să pună NATO într-o postură în care să devină un aparat inert.

Armand Goşu: Putin n-are cum să câştige acest război! Dacă Ucraina pica, atunci sigur că şi-ar fi atins obiectivele. Dar Ucraina trebuia să pice într-o săptămână sau, hai să zicem, în 10 zile! După 10 zile de la începutul invaziei, în condiţiile în care Ucraina n-a picat, n-a intrat în colaps, nu s-a predat, era limpede că o victorie în termenii pe care şi-i dorea Rusia lui Putin nu mai era posibilă. Acum, sigur că Putin încearcă să interpreteze diverse partituri ceva mai nuanţate, dar Rusia nu are nici resurse foarte mari pentru a continua acest război, iar războiul hibrid nu reuşeşte să înfrângă voinţa occidentalilor, mai ales a celor din Europa Centrală. Pentru că miza cea mare este susţinerea Ucrainei. Tot războiul hibrid al Rusiei s-a dus pentru a determina elitele politice din ţările Europei să blocheze susţinerea Ucrainei. Dacă vă uitaţi pe hartă unde a reuşit Putin cu adevărat, Ungaria – dar Ungaria avea deja un regim Orban corupt – are cu anturajul lui Putin relaţii speciale de business nu foarte transparente.

Matei Udrea: Slovacia…

Armand Goşu: Slovacia… Sunt ţări importante, dar nu decisive pentru viitorul relaţiei dintre UE şi Rusia. Şi sigur că aici e o uriaşă frustrare, că nici Trump nu mai este ce părea să fie în ianuarie, februarie, martie. Ceea ce părea să fi atins Putin în Alaska, la întâlnirea cu Trump, să-l fi manipulat pe Trump, iar nu s-a realizat! Chiar şi aceste discuţii despre Tomahawk (rachete de croazieră americane luate în discuţie pentru a fi livrate Ucrainei – n. red.), chiar dacă nu se vor finaliza, nu-i fac bine lui Putin! Nu fac bine propagandei ruseşti, nu fac bine relaţiei dintre Putin şi elita militarizată moscovită. Până la urmă, ce deosebeşte şi, în acelaşi timp, ce aseamănă regimul Putin cu unele ţări din Uniunea Europeană, cum e cazul României, de pildă, unde ai structurile militarizate care joacă un rol foarte important în politică, în administrarea statului? Din cauza asta, o ţară ca România seamănă cu Rusia. Diferenţa mare este că aceste structuri militarizate doresc beneficii! Nişte beneficii de pe urma loialităţii lor. Ori, în momentul ăsta, Putin nu mai poate asigura aceste beneficii elitei politice de la Moscova! Or fi ei generali FSB, or fi ei corupţi, ori fi ei nu foarte inteligenţi, dar vor şi ei să trăiască la Monaco! Vor să se plimbe la Milano, vor să-şi cazeze amantele prin centrul Parisului! Ei nu vor să schimbe Parisul pe Shanghai sau Londra pe Beijing! Aici e marea dificultate a lui Putin şi panica pe care el şi cercul lui intim o trăiesc, că această susţinere s-ar putea sfârşi la un moment dat. Deci, pentru Putin e foarte important să transmită mesaj că e în control, că e victoria foarte aproape şi el reuşeşte la un moment dat acest lucru. Cel puţin faţă de Trump a fost destul de convingător luni întregi că e în control, că mai sunt câteva zile sau, dacă nu, cel mult câteva săptămâni până ce Ucraina se prăbuşeşte. Amintiţi-vă discursurile lui Trump! Americanii aşteptau că, cine ştie, în câteva zile se prăbuşeşte Ucraina, mari victorii pe front, armata ucraineană încercuită… Practic, toate temele propagandei ruseşti au fost preluate acolo. Acesta este riscul tipului ăsta de regimuri! Şi asta s-a văzut şi în România, de pildă! Când ai servicii secrete care joacă un rol pe care n-au de ce să-l joace într-o ţară democratică, există riscul schimbărilor de regim prin astfel de lovituri militare.

Matei Udrea: Cât de mult credeţi în teoria care a apărut în spaţiul public în ultimele luni, cum că serviciile secrete româneşti ar fi ştiut şi ar fi avertizat, dar Iohannis şi Ciolacu nu au luat nicio măsură pentru a combate atacul hibrid al Rusiei?

Armand Goşu: Pot să zică orice serviciile secrete de la noi! E puţin probabil să se fi întâmplat lucrul ăsta! Ele produc o cantitate uriaşă de hârtii şi nimeni nu se pricepe mai bine ca un ofiţer de informaţii să acopere cu hârtii! De fapt, administraţia românească excelează în acest lucru. Dar felul în care, de pildă, acum câteva zile a fost lansat pe surse în presă că rapoartele serviciilor atenţionau… Nimeni n-a văzut acele rapoarte! Asta e o operaţiune de manipulare, de acoperire, de mistificare a adevărului specifică serviciilor secrete! Care vor să îndepărteze orice suspiciune asupra lor şi să arunce suspiciunea asupra politicienilor: „Băi, noi suntem impecabili, nu suntem noi în spatele lui Georgescu! N-am pregătit noi o lovitură de stat, n-am lucrat noi pe mână cu ruşii! Voi, politicienii, sunteţi de vină! Noi v-am atenţionat!”. Am mai văzut lucruri de genul ăsta, este o practică specifică KGB-ului.

Matei Udrea: Ultima întrebare. Are SRI capacitatea să elimine influenţa rusească din România? Vă întreb acest lucru pentru că preşedintele Dan a dat o declaraţie interesantă, a spus că noul director al SRI va avea această prioritate, să demanteleze reţelele ruseşti din România.

Armand Goşu: Acum nu are! Poate pe viitor… Cu o nouă conducere, poate o să aibă. Acum, nu!

Matei Udrea: În regulă. Vă mulţumesc foarte mult!

Armand Goşu: OK! Toate bune!