Extrema dreaptă ar putea câștiga în mai multe state din estul Germaniei la alegerile federale de duminică / Cum se explică ascensiunea AfD

AfD ar putea fi prima forță din mai multe state din est la alegerile federale de duminica viitoare, scrie El Periodico, citată de Rador.

Suleman Malik a învățat să trăiască pe un teritoriu ostil. Amenințările fac parte din viața de zi cu zi a purtătorului de cuvânt al unei mici comunități islamice din Erfurt, capitala statului federal Turingia: încercări de agresiune fizică, scuipat în față în mijlocul străzii, apeluri cu amenințări cu moartea și comentarii pe rețelele sale sociale în care i se cere să părăsească Germania.

„Dar cel mai rău lucru este teroarea psihologică”, mărturiseşte Malik pentru El Periodico, referindu-se la lucrările pentru ceea ce va fi prima moschee construită în Germania de Est, teritoriul corespunzător fostei Republici Democrate Germane (RDG).

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

„Când merg pe stradă am senzația că în orice moment mi s-ar putea întâmpla ceva”, spune purtătorul de cuvânt al comunității Ahmadi, o ramură heterodoxă și reformistă a Islamului care își are rădăcinile în India și Pakistan și este persecutată în multe țări din lumea musulmană fiind considerate eretice.

Tatăl lui Suleman a venit în Germania, fugind de această persecuție. Mica sa comunitate islamică, cu aproximativ 130 de membri în Turingia, construiește o moschee la marginea orașului Erfurt din 2019 nu numai pentru a avea un loc fizic în care să se roage, ci și pentru a „trimite un semnal” în favoarea coabitării.

Purtătorul de cuvânt al comunităţii Ahmadi este personificarea consecințelor xenofobiei structurale pe care au suferit-o de cinci decenii cele cinci landuri ale Germaniei de Est. Respingerea străinului se canalizează acum prin votul de extremă dreaptă al Alternativei pentru Germania (AfD), fondată în 2013.

Înainte, era prin neo-naziștii din NPD și alte partide extremiste. Mica Turingia, cu puțin peste două milioane de locuitori, este un caz paradigmatic: sondajele arată că AfD ar putea deveni cea mai votată forță aici la alegerile federale de duminica viitoare, cu aproximativ 20% din voturi. În statul vecin Saxonia, victoria ar putea ajunge la 26%.

Puterea electorală a extremei drepte pe teritoriile fostei RDG a avut cel mai notoriu episod în iarna anului trecut: după alegerile regionale din Turingia, câștigate de postcomuniștii de stânga, fracția parlamentară regională a creștin-democraților din CDU și AfD au votat în comun pentru un candidat minoritar al liberalilor FDP pentru a împiedica ca prim-ministrul Bodo Ramelow (Stânga) să rămână în funcția de șef al guvernului.

Cunoscută sub denumirea „Criza din Turingia”, aceasta a generat un cutremur în restul Germaniei care a costat-o cariera politică pe Annegret Kramp-Karrenbauer, pe atunci președinta CDU și aleasă de Merkel ca succesoare la Cancelarie.

Încercarea de a răsturna guvernul Ramelow s-a încheiat cu eșec, dar răul fusese deja făcut. Pandemia a diluat ulterior criza politică cauzată de destrămarea disciplinei de partid de către o parte a Uniunii Creștin-Democrate.

Precedentul colaborării dintre o parte a CDU și extrema dreaptă a creat o fisură în mult lăudatul cordon sanitar stabilit de conservatorismul german și a trimis un avertisment cu privire la puterea de influență pe care AfD o poate exercita în estul țării. Rezultatele extremei drepte sunt duble aici față de cele din vestul ţării.

Politicienii, jurnaliștii și academicienii nu încetează să privească spre est cu o oarecare uimire atunci când caută motivele ascensiunii extremei drepte. La mai bine de trei decenii de la reunificare, nemulțumirile lăsate de acel proces politic neterminat indică faptul că reprezintă cauza principală.

Narațiunea istorică predominantă în Germania – care prezintă RDG în majoritatea cazurilor doar ca o dictatură gri -, adăugată rupturii biografice și profesionale aduse de prăbușirea Germaniei socialiste pentru milioane de oameni, structurile mentale autoritare moștenite ale dictaturii comuniste şi diferențele economice care continuă să persiste între cele două părți ale țării alimentează aceste nemulțumiri.

„AfD este mai puternică în est, deoarece aici avem experiență cu o dictatură. A trebuit să ne luptăm pentru a ne recâștiga libertățile și să muncim din greu pentru reconstrucția economică. Și acum vedem că toate acestea sunt în pericol”, declara Tino Chrupalla, un co-candidat pentru Ministerul de Externe al partidului de extremă dreaptă, în fața unui grup de jurnaliști străini.

„Statul interferează din ce în ce mai mult în libertățile fundamentale și în deciziile companiilor și ale cetățenilor. Această agresivitate a statului ne amintește din ce în ce mai mult de RDG”, spune Chrupalla, un mic om de afaceri din Saxonia care a părăsit CDU pentru AfD în 2015 după așa-numita „criză a refugiaților”.

AfD încearcă în mod deschis să valorifice starea de rău lăsată de reunificarea germană. Restricțiile libertăților individuale și de circulație introduse de guvernul federal în fața pandemiei oferă acum un nou cadru discursiv pentru a obține voturi în mijlocul nemulțumirii structurale persistente în teritoriile estice.

În ciuda ostilităților, Suleman Malik continuă să considere Turingia casa lui, unde simte solidaritatea majorității sociale, spune el.

„Acest partid [AfD – n.trad.] încearcă, totuși, să polarizeze și să pună capăt coeziunii sociale”, spune el la porțile noii moschei unde, ca în fiecare luni, un grup de cetățeni protestează împotriva construcției lăcaşului de cult, fluturând cruci și un steag cu un citat din Evanghelia lui Matei: „Pentru că acolo unde se adună doi sau trei în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor”.

Sursa: El Periodico/ Rador/ Traducerea: Rodezia Costea